Viorel tgv. - poeziile altor autori

Și-ntr-o zi am aflat
De-o cabană care-ar fi ars,
Mi-a fost greu să și cred
Că e vorba de-acel adăpost.

Bat clopotele cântând Reîntregirea
Și sufletul ia foc în clopotari
Întâi Decembrie ne e Unirea
Și strălucirea României Mari.

Eu ți-am mai scris acestea toate
De multe, foarte multe ori,
Cum se trimit de sărbători
Banalități pe illustrate.

E-un cireș, cireș sublim,
Care ne-așteaptă să-i fim hoți,
Să-l jefuim,
Noi, voi, ei, toți.

Rănit mă-ntorc, din luptele pentru dreptate,
La ușa ta blocată de zăpezi,
Atît te rog, deschide să mă vezi,
Sînt obosit, femeie, sînt obosit de toate.

Ploua divers, triunghiular și sferic
Și-ntreg acel oraș provincial
Venise împrejuru-mi, ca la bal,
Cînd te-am văzut, prea dulce întuneric.

Tu ai făcut comerț cu îngeri,
De-aceea ai degetele transpirate
Dar nu știu de ce
Miroși a piersică,

Ardealul
este universitatea
pe care am simțit
că trebuie

Sunt captivul
Dezastrului tău,
N-am puterea
Să-ți fac nici un rău

Pleacă-n flori de măr,
Mută-te-n povești,
Dacă-ntr-adevăr
Nu mă mai iubești.