Viorel tgv. - poeziile altor autori

La iarnă să fugim în munți
Să ne ningă, să ne ningă
Până ne-o ieși sufletul.
Să ne ningă până s-or sătura să ne urască,

Mi-e milă că mă sting încet, încet
Și flacăra aceea jucăușă
Devine, după-atâta timp, cenușă
Și disperarea trece în regret.

Mai ales că ninge,
Nu se cuvenea
Nici un fir de doliu,
La fereastra mea.

Acum, când nu-mpărțim aceleași perne,
Mă rog ninsosirii dintre noi,
Ca, prin zăpezile eterne,
Să vină ziua de apoi.

Și casa noastră e într-o padure
Ce are arbori nenumerotați,
Pe-un parapet suav de frunze pure,
Făcută din rindea și din nesaț.

Nu te lăsa de fotbal barosane,
Tu, care poți echipe-ntregi să-nfrunți,
Mai joacă-ți arta-n larg pe stadioane
Invidiat de antrenori nătângi.

Și-ntr-o zi am aflat
De-o cabană care-ar fi ars,
Mi-a fost greu să și cred
Că e vorba de-acel adăpost.

Bat clopotele cântând Reîntregirea
Și sufletul ia foc în clopotari
Întâi Decembrie ne e Unirea
Și strălucirea României Mari.

Eu ți-am mai scris acestea toate
De multe, foarte multe ori,
Cum se trimit de sărbători
Banalități pe illustrate.

E-un cireș, cireș sublim,
Care ne-așteaptă să-i fim hoți,
Să-l jefuim,
Noi, voi, ei, toți.