Viorel tgv. - poeziile altor autori

Imposibil de străbătut -
Distanța de o lacrimă
Care-a mai rămas între noi.

Eu știu
Că și dacă vei veni,
Vei mirosi altfel,
La fel de curat,

Trestia pe baltă bate tremurat,
Se aude trenul dinspre Calafat,
Neștiute păsări saltă peste noi,
Cum, chemat de tine, morții mă-ncovoi.

Mă pot abține,
Te iubesc și sufăr
Și nu cedez tandreții mele foste,
Nu te mai caut,

Și aș putea să spun că-i încă bine
Când verdele de vară nu e mort
Și trec prin munți cu luna și cu tine
Și inima cu mine o mai port.

Accent de vară ce-a intrat în comă,
Bălăbăniri de frunze fără rost,
E-un pic de foc în fiece aromă,
Și tot ce e, nu va mai fi, a fost.

Ce lung e drumul de la suferință
Pîn-la povestea despre suferință,
Pleci hotărît să reclami universului acea suferință
Și te trezești vorbind despre cu totul altceva decît despre suferință.

Pentr-o iubire-așa de mare,
Câtă ți-am dat ca un nebun
Mi-ar trebui, să pot s-o spun,
Un veac de dezintoxicare.

Printr-un cordon de lacrimi ne-ntrerupte,
Care din ochi de răpitoare vin,
Tu ești dobânda fostei mele lupte
Și recompensa fostului meu chin.

Fragil echilibru,
popice,
căzînd și venind înapoi
mă simt ca o lacrimă gata să pice