Viorel tgv. - poeziile altor autori

Această peșteră nimic nu zice,
Îngheață progresiv și-a cer miroase,
Nu mai avem în trupuri, astăzi, oase,
Ci gheață, sare și mixturi complice.

Nu mă mai obsedezi,
Văd lumina,
Aud muzica. Dar, vai,
Tu eşti lumina

O vreme te-am visat și, dintr-o dată,
La mine-n creier s-a-ntâmplat ceva
Și, ca dobânda pentr-un rest de plată,
De la un timp, nu te mai pot visa.

Ființa ta mi-a căutat ființa
Și viața mea te-a căutat în moarte,
În veac cu mari eșapamente sparte
A fost să ne unească suferința.

Ningea ca-n vis, cu flori de măr
În noaptea caldă şi curată.
Iubita mea, într-adevăr,
Erai cu mine-adevărată.

Iar și iar,
vers lunar,
la adio tu,
da și nu,

Rămîn atît
un înrăit braconier
al lacrimii.

Copac și frunză

Rugăciune fac
și o țin ascunsă,

Ți-am adus un oraș,
Poți să-l iei, poți să-l lași,
Are-un rău și-un atu:
Că în el ești și tu.

Mâncau elegant, în restaurant,
Însă noi, însă noi vom plăti
Întregul decont al marelui front,
Va veni, a venit acea zi.