Viorel tgv. - poeziile altor autori

Ce unghii avem și ce taină în ochi,
Și în jur stă mirosul de sare jilavă,
Mirosul de solniță pe care a nins,
Mirosul dospit de otravă.

Atunci cînd cade noaptea pe noi ca o pedeapsă
Și zodiile noastre se răsucesc brutal
Fac foc din vreascuri ude pe frageda ta coapsă
Și îl arunc în lume pe șeaua unui cal.

Visez
acum
să trec împreună cu tine
într-un zvon public

Mai vino tu, în nu știu care noapte,
Cenușă peste pleoape să te-așezi
Și nucile, cu fiecare miez,
Să ceară picături de vin, prin șoapte.

Tu nu-mi mai tăinui
De nici un rău
Eu sunt
O peșteră cu chip de roată,

Carnea ta miroase-a mere și a rouă-nsîngerată,
Carnea ta miroase-a mere, gura ta miroase-a mere,
Două clopote de mere și de rouă vor să bată
Unde stau acuma sînii luminați de-o rea plăcere.

Îți stă la fel de bine
și scăldîndu-te-n mare
și învățînd la economie politică.

Povestea noastră tristă și fierbinte
E, din păcate, scrisă dinainte,
Au așezat-o alții în cuvinte
Și nici un amănunt nu o dezminte.

Ce fel de-mprejurări mi te-au schimbat,
De nu mai pot să mă-nțeleg cu tine,
De ce urăști acum nenuanțat
Întreaga noastră luptă de mai bine?

Nu mă plîng,
N-am de ce să mă plîng,
Și așa am trecut de amiază,
Numai lampa sub umărul stîng