Viorel tgv. - poeziile altor autori

Rănit mă-ntorc, din luptele pentru dreptate,
La ușa ta blocată de zăpezi,
Atît te rog, deschide să mă vezi,
Sînt obosit, femeie, sînt obosit de toate.

Ploua divers, triunghiular și sferic
Și-ntreg acel oraș provincial
Venise împrejuru-mi, ca la bal,
Cînd te-am văzut, prea dulce întuneric.

Tu ai făcut comerț cu îngeri,
De-aceea ai degetele transpirate
Dar nu știu de ce
Miroși a piersică,

Ardealul
este universitatea
pe care am simțit
că trebuie

Sunt captivul
Dezastrului tău,
N-am puterea
Să-ți fac nici un rău

Pleacă-n flori de măr,
Mută-te-n povești,
Dacă-ntr-adevăr
Nu mă mai iubești.

Ce unghii avem și ce taină în ochi,
Și în jur stă mirosul de sare jilavă,
Mirosul de solniță pe care a nins,
Mirosul dospit de otravă.

Atunci cînd cade noaptea pe noi ca o pedeapsă
Și zodiile noastre se răsucesc brutal
Fac foc din vreascuri ude pe frageda ta coapsă
Și îl arunc în lume pe șeaua unui cal.

Visez
acum
să trec împreună cu tine
într-un zvon public

Mai vino tu, în nu știu care noapte,
Cenușă peste pleoape să te-așezi
Și nucile, cu fiecare miez,
Să ceară picături de vin, prin șoapte.