Viorel tgv. - poeziile altor autori

De te zvârleam afară şi-ţi destinam noroiul,
Să fii pe totdeauna a altui Dumnezeu,
M-aş fi convins pe mine că e mai bine singur
Şi că aşa se cade, noroiul să fiu eu.

S-au anunţat ninsori fenomenale
Şi eu le-aştept, nebun şi indecent,
De parcă-n ele aş găsi o cale
Şi o salvare prin eveniment.

Veneam ca prizonierul de război
Către căldura propriei lui case
Şi am bătut la uşă în zadar:
Femeia mea, de-acolo, se mutase.

Ce a fost a fost,
Ce va fi va fi,
Uite c-a venit
Ultima zi.

Tu să mă ierți de tot ce mi se-ntâmplă
Că ochii mei sunt când senini, când verzi
Că port noroi sau port ninsori pe tâmplă
Ai să mă ierți, altfel ai să mă pierzi.

La noapte ne certăm definitiv
Ne despărţim în mici felii de pâine,
Şi ne urâm acum fără motiv
Să ne-mpăcăm fără motive mâine.

Ninge sfânt și păgân,
Numai ochii ne rămân
Despărțirea s-o mai vadă
Că, în rest, noi ne-am stins