Viorel tgv. - poeziile altor autori

Mâinile acestea, care te-au cuprins,
Să-și găsească locul nu mai pot,
Într-o vreme mare și de necuprins,
Voi pleca și eu, cu mâini cu tot.

Am dat un telefon la mine acasă,
Am spus "Alo!" și-apoi am așteptat
Și mi-a răspuns o voce-aproape groasă,
O voce sugrumată, de bărbat.

Să-mi dai o zi din viața ta,
O zi să-mi vindece o rană
Să-mi fac din ea a vieții stea,
S-o port în suflet ca icoană!

Nu mă pricep să-ți spun poveşti,
dar m-aș ruga să te mai doară
în locurile unde ești
iubirea mea elementară.

Aș lua un corn, un corn tăcut,
Și m-aș sui pe-un vârf de munte,
Să vreau să cânt, să-l pun să cânte
Durerea că te-am cunoscut.

Adorm târziu și mă trezesc urlând
Că iarăși gândul mi-a ajuns la tine,
Nu pot gândi mereu același gând,
Supus bolnav aceleiași ruine.

Să te păzească munții, de azi, în locul meu,
Să te păzească munții și luna și pădurea,
Îmi iau cu mine vârsta, tăcerea și securea
Și plec în locu-n care tu n-ai să fii mereu.

În vreme bună și în vreme rea,
Să n-ai noroc de nici-o îndurare,
Să simți blestemul dragostei pe care
Ți-o port, aproape fără voia mea.

După tot ce a fost, după tot ce s-a frânt,
Nu mai ştiu unde eşti, între cer şi pământ.

Recunoaşte cinstit că e, totuşi, puţin,

Atâția ani în calendar s-au scurs,
Că, după toate zilele acestea,
Nu mai există cale de recurs,
S-a terminat definitiv povestea.