Viorel tgv. - poeziile altor autori

Iubindu-te fără de moarte,
Nici viață-mi pare că n-am
De nici o plăcere n-am parte
Nu-mi trebuie nici un balsam.

Și-acum tu te lipești de mine toată
Și să te rup din carnea mea nu pot,
Parc-am dormi pe linia ferată
Și-un tren ne va amesteca de tot.

Ești liberă, de la un punct încolo,
Nu te mai tot feri să mă-ntâlnești,
Ți-ai luat curajul ultim să joci solo,
Nici nu mai știu, nici nu mai caut vești.

Distanța crește zilnic între noi
Și vârstele ni se îndepărtează,
Nu vine nici o veste înapoi
Decât ce-a fost în ultima amiază.

Tu ești ce ești acuma, numai lângă
Blestemul meu de-a te iubi deplin
Și care s-a născut să te constrângă
Și să te facă fericită-n chin.

În toate filmele acestea,
De dragoste sau de război,
Putem să ne-ntâlnim povestea,
E parcă vorba despre noi.

Mâinile acestea, care te-au cuprins,
Să-și găsească locul nu mai pot,
Într-o vreme mare și de necuprins,
Voi pleca și eu, cu mâini cu tot.

Am dat un telefon la mine acasă,
Am spus "Alo!" și-apoi am așteptat
Și mi-a răspuns o voce-aproape groasă,
O voce sugrumată, de bărbat.

Să-mi dai o zi din viața ta,
O zi să-mi vindece o rană
Să-mi fac din ea a vieții stea,
S-o port în suflet ca icoană!

Nu mă pricep să-ți spun poveşti,
dar m-aș ruga să te mai doară
în locurile unde ești
iubirea mea elementară.