În contumacie - Adrian Păunescu

Dacă atunci când o iubeam
Și mă ridicam deasupra ei
Și o făceam să urle de plăcere
Aș fi lăudat-o, era explicabil,
Era justificat. Dar, neputând-o
Ponegri acum, când a plecat absurd
Și mi-a rănit demnitatea,
Nu cumva mă pot considera om,
Nu cumva ea este dumnezeiască,
Nu cumva o iubesc inoperabil?

(Liber să sufăr, 2003)

Adăugat de: viorel tgv.

vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.