Manuela Munteanu - creaţii proprii

21 februarie, Ziua internațională a limbii materne

Curg între gând și faptă, să-ntruchipeze viața,
Șuvoaie de cuvinte, din jgheaburi lăcrămoase,

Eu simt că în zadar te zvârcolești
Prin clocote de-amarnică furtună,
Deșteaptă-te, tu, inimă nebună,
E doar o-închipuire că iubești!

Cui i-o fi trebuind iubirea,
Cea care-mparte-aripi la fluturi,
Să fâlfâie spre absoluturi,
Să zbenguie, prin cer, trăirea?

Când piatra neagră-a nopții stă să crape,
Apare luna din celest pustiu,
În voaluri de damasc portocaliu,
Cu grele trene răvășite-n ape.

Mă amăgești, iubite...
cu-atât de-înmiresmatul tău cuvânt
cu ochii tăi
ca două stele pâlpâinde

In memoriam, Grigore Vieru (14.02.1935 - 18.01.2009)

De după poarta cea cerească,
Din țara ce v-a fost lăcaș,

Un clarobscur, cu umbre moi pe geană,
Învăluie o lume prin salon,
Un jazz se-nfoaie lung din saxofon
Și se topește-n fumul de havană,

Ia uite tăcerea cu trenă pâcloasă!
Auzi-i nimicul, ce clipa trosnește
Și simte-i abisul, ce-n gol te privește,
Când fruntea-ți sărută cu buza sticloasă!

Același magic mugure de soare
Își scutură pe geana mea alintul,
Când, din ghiocul cerului, răsare
Să-i lumineze lumii labirintul.

Îmi tulburi gândurile când tot treci
Pe la fereastra sufletului meu...
M-aprind de dor, dar îmi doresc mereu
Să-ți simt mătasea umbrei pe poteci.