Manuela Munteanu - creaţii proprii

Să nu mimați iubirea niciodată!
E-atâta nesfârșire-n ea, când este,
E-o infinită mare-învâltorată,
Ce-și poartă valuri uriașe peste

In memoriam, Ștefan Augustin Doinaș (26 aprilie 1922 - 25 mai 2002)

Sărmanul poet cu gânduri solare
A scris cu tot focul poeme prin timp

Povești de toamnă-
pierdut la balul ploii
condurul doamnei

În cântecul trompetei lui prier,
Încununat c-un nimb de chihlimbar,
S-a-întins peste cupola lui florar,
Cu azurii lucarne către cer,

Un asfințit s-a scurs violaceu
Pe-arhitectura lumii și-o-înnoptează
În tânguiri de vânturi, ce-acordează,
Suave, lirele lui Dumnezeu.

Poteraș cu ochi ca iarba, 
Puși la umbra de sub gene, 
Lasă căile codrene 
Și sulemenește-ți barba, 

Cerul s-a umplut de aur,
Ca și cum un răsărit
Peste bolți a risipit
Vâlvătaie de tezaur.

Aprins ți-e chipul, sclipitor
Sub 'nalt crepuscul de-ametist!
De ce ești, azi, atât de trist,
Prea fericitule bujor?

Spre aducere aminte, Lucian Blaga, născut la 9 mai 1895

Eu nu-ți cunosc țărâna ce-ți plânge pe mormânt
Cu cioburi înstelate, când cerul a trăsnit

A adormit în călimara mea
Cerneala unor veri îmbujorate,
De cât de grele și de-împrăștiate
Poverile cu floare le era.