Gerra Orivera - poeziile altor autori

Luni
se agită huni;
marți,
verzii longobarzi;

Erai singură pe plajă, goală…
Goală-am stat pe plaja singură.
Marea era singură și goală.

Toată iarna am jucat
(nu ca greierele, vara),
Pe-un refren înstrăinat:
„Mio caro, mia caro…”

Mitropolitul Ambrozie
stă pe-un perete al casei,
fin zugrăvit cu albastru.
Are o barbă de pene

O femeie rea
zbura deasupra mea
în rotocoale
nepăsătoare.

Sub vântul cel ud,
năvoade
nomade
migrează spre sud.

Ecranul geamului sub ploaie
ca-n noaptea de-Anul nou sclipește.
Reflexul lunecă-n odaie
– agil și umed solz de pește.

De șapte zile la rând,
marea îmi stă fără vânt.
Iată, din norii plăpânzi,
pân′la pârjolul de prânz,

mi-a intrat în talpă.
Șchioapăt tot mai tare
prin această lume.
Cui să-i fie milă

dacă se mai poate,
după atâta-ntâmplare de moarte,
să mă bucur de o ploaie ce cade
sau de o ploaie care-ncerează