Gerra Orivera - poeziile altor autori

Ciolănoasă-mi stă vederea
ca și cum ar îngheța
o ninsoare pe puterea
doamnă, doar a dumneata

Curge ca din nouri vorba
pre când plouă
și stau păsările-n cuiburi
întețite peste ouă.

Noi am fost primii, oamenii aceștia din prezent,
Noi suntem cei mai vechi,
noi suntem primii, oamenii aceștia din prezent
și singurateci.

Noi doi suntem doi câini și două
amețitoare ouă.

Își clatină Mercur azi bărbăția,

Am adormit pe un tăiș de sabie, osos,
până mi-a devenit șiră-a spinării,
până când un trup noros
luciul i-a-nvelit și-alunecarea orei

Dintre pietrele lungi pe care le-ating
cu mâna,
privirea ta sună cel mai îndepărtat.
Acum ți-o mărginesc treptele albe,

Se-azvârleau copacii în ei înșiși
se-auzea cum scoarța se strâmta,
între rădăcini, desigur, se făcuse
loc să-ncapă cine vrea.

Numai o idee rece
se cuprinde de cârcei,
numai șapte, opt și zece
n-are urmă-n ochii mei.

șade piatră, se sculptează
Cu lumina din amiază.
șade iarbă, se-nverzește
de crivățul ce descrește.

lui Al. Ivasiuc

Se poate, vă spun vouă care veți fi
credeți-mă, se poate