Gerra Orivera - poeziile altor autori

mi-a intrat în talpă.
Șchioapăt tot mai tare
prin această lume.
Cui să-i fie milă

dacă se mai poate,
după atâta-ntâmplare de moarte,
să mă bucur de o ploaie ce cade
sau de o ploaie care-ncerează

Am urcat pe-această scară.
Ah, Romeo, Julieta…
Tu sau eu eram vedeta?
Ce poveste dulce-amară

… Așa aleargă și caii, alături,
fără să se privească,
dar se aud respirând.
Nu era nimeni în jur.

Și acum poetul cade de foarte de sus
ca îngerul pedepsit,
reface drumul invers,
arzând de viteză,

Între timp, obiectele își urmau legea lor .
Lumea era plină până la refuz
cu obiecte care se cereau folosite,
mai ales arme, mașini.

Armonia monstrului a devenit vizibilă
în clipa în care s-a reprodus.
Îi trebuia o unitate interioară,
un mecanism natural care să-i permită

Un râu care se ascute de pietre
monete sunate-n cești
și aruncate-apoi în ceară clocotită
epură a vântului

Ca vântul și ca gândul am zburat
prin ceața fabuloaselor milenii,
ca să-ntâlnesc castelul fermecat
și pletele bălaie-ale Ilenii.

Bătrânul, copilărosul poet
spunea versuri blânde și mici.
Căzuse-ntr-un jilț desuet,
îngropat sub pisici.