Gerra Orivera - poeziile altor autori

Flacăra sună. Îngerul își trece aripa prin ea.
Flacăra se arde. Îngerul ba.
Piatra e tare. Vine o tărie
mult mai amară și mai sălcie.

Era un bot mare de cal
și Doamne, ce dinți mari avea.
Căderi de meteoriți în aval
dantura lui albă era.

Când văd limacșii mi se face scârbă.
Desigur, când mă vede zeul
se-acoperă cu boltă harba
ferindu-și iambul și troheul.

Încă patru, încă cinci, și șase
încă piatră, încă frig,
încă oaie, încă fluture, mătase
încă urlu, încă strig.

Puterea de a fi, dar mai ales puterea
de a fi fost - fiind,
Puterea de anu fi
dar mai ales puterea

Omul este frunză văzută de om,
Omul este floare mirosită de om,
omul este calul călărit de om,
omul este piersică gustată de om.

Câtă istorie și ce trecut
poate să aibă chipul subțire
pe care-l aveai când mi-ai părut
că te beam, otrăvire.

De dor de tine văd iarba răsărind
văd verde, foarte verde.
Botul de bou al stelelor mugind
și cornul lunii ce mă pierde.

"Sunt fericit că m-am născut om
iar nu animal, bărbat iar nu
femeie, Grec iar nu barbar ..."

Fără-de-greutatea absolută
și-a izgonit sinele bolnav.
Na-ți aripi, i-a zis.
Pleacă, i-a mai zis.