Gerra Orivera - poeziile altor autori

Din când în când nu mai vor să fie ceea ce sunt
nici animalele de pe pământ.
Piatra mumă naște numai piatră băiat,
albina care pre regina o a mâncat

După o vreme de sterpie, vine-o vreme
când însuși timpul rămâne gravid
când însuși anul devine viermănos ca brânza
mâncată de zeul cel pofticios.

A venit un înger greoi ca un balaur,
Mă izbea în sânge, în inimă și în cuvinte
Dădea din aripi atât de tare
că mă umpluse de vânătăi și de morminte

O, dacă n-ar fi eroarea,
dacă am fi curați
cum sunt peștii din marea
cea sferică, frați

Ca și ouăle din puică
eu rămân în tine, muică,
tu, cea care pururi cloșcă
m-ai luat ca și o ioșca

Merg blând; stau leneș;
ochiul îmi emană reci vederi
spre caii numai care
îi călărisem ieri

Până când și acest lucru miraculos, n-aș fi crezut
să se întâmple chiar și el.
Cum? Copilul buimac fiind și prăpăstios,
ceea ce gândeam și ceea ce visam că gândesc

Stăteau cu maxilarele deschise și pline de pământ,
chiar și rădăcina ierbii le trecea prin coaste
Această neînvingătoare oaste
cândva-și zisese sieși: sunt.

Cum se măr, cum se mărită, -
se știe desigur, se cam știe
Cum se ramură și se umbră
și cum se răsare desigur

Când mă obosesc, îți spun,
mi-a zis fierul după ce
dus prin mine ca prin fum
a ajuns la unsprezece.