Gerra Orivera - poeziile altor autori

Credeam cuvântul bine spus menit că este
cam totul să ne spună,
tristețea doamnelor aceste
din urmă.

Iarna a prins în suflete altoi.
Ne e frig; și pădurile cad peste noi!

Iată pe dricul saniei abia încap

O, și cât de mult fuseserăm noi doi
aproape înecați în lac,
insuportabil de nefericiți;
de foame

Ultima și " adios" cum spun spaniolii
do, re, mi , fa, mi, fa, sol, do
becarii, bemolii,
numai tu, numai eu,

Lui Virgil Duda

Ochiul se face frumos sau urât
de după ideea de dedesupt.

Luna bătând, înaintează, pe cerul gurii
Ajunge la dinți în curând
Și-un zgomot de smalțuri se-aude,
prelungi cuvinte

Existența tu, care-mi dai numai iluzia
că mă repet căzând cu tâmpla peste plite
încinse până la alb când toamna
aleargă cu ochii scoși din orbite.

Astfel, că pielea
de pe o oaie tunsă, se ridică ziua.

Greu este să jupuiești o piatră de sinele său,

Mie însumi îmi sunt un cal troian.
Propriul meu umăr îmi cucerește propriul meu umăr,
propriul meu ochi se jefuiește pe sine.
Bătăile inimii mele

Lovit e zeul, trist, și urlă
El are multe brațe, însă,
picioare numai două.
Urletul zeului nu este urlet