Gerra Orivera - poeziile altor autori

Primul mort pe care l-am văzut
a fost un cal.
De aceea, de câte ori aud cuvântul
moarte,

Nu pot să sufăr, suflet mișcător,
femeie care-mi izvorăște din coasta și-n pietre de
melancolie, arzător, cu tâmplă dai,
ca-n inima mea proastă

Nu, nu, nu,
strigă în dureri mama mea, născându-mă
nu, nu, nu,
strigă ea născându-mă;

Mă fac nevăzut frecând lampa lui
Aladin
Mă rarefiez cu cuvinte cu tot;
plasa-ntr-o gheară de zeu nedivin, -în mine voi prinde stele cu bot;

Mă asemui cu un copac.
El are foarte multe brațe, și eu,
foarte multe brațe: două vizibile, o mie invizibile.
Când suflă vântul brațele lui foșnesc;

Îngerii norilor îmi coborau pe șira spinării.
Rece paradis, șiroind cu pene.
Baltă mișunând de pești a mării cinci degete scotea din ea viclene,

Dragostea pe care ți-o purtăm
pe-atunci făcea din mine un bărbat aproape frumos.
Mă gândeam până la orizont și chiar
izbutisem să mă gândesc până la soare.

Este ceea ce este.
Legea este a totului, tot ceea ce este.
Îndepărtarea de lege se numește eroare.
Eroarea este îndepărtarea de este.

A mirosi o floare este
un fapt de mare rușine
E ca și cum de propria ta mama ți-ai apropia
nările.

Mai mulți băieți împreună:
ce fericire!
Ei stau întinși pe șira
spinării