Adolescenții - Nichita Stănescu

Mai mulți băieți împreună:
ce fericire!
Ei stau întinși pe șira
spinării
Carpaților de după-amiază
Silabe de fosfor urcă panta de piatră
rece,
până sus la cei doi poli ai serii.
O, păsări atrase,
restituite liniștii unui zbor, cu aripi
mereu întinse, mereu nemișcate.
Ei stau lenevoși; numai ora
își coboară secundele -pești sub un râu înghețat.
Râu drept, tras cu linia, râu invizibil al cuvintelor febrile,
râu nervos schimbându-și întruna izvoarele.
Când tac, deodată tăcerea are o dimineață a ei, un zenit,
are o după-amiază a ei, un nadir
și-apoi, iarăși o dimineață.
Din șirul orelor, fiecare și-alege câte opt.
Opt ore anume, cele opt ore ale zilelor lui.

Cele opt rădăcini ale celor
șaisprezece arbori.

Cele opt izvoare ale celor douăzeci și
patru de fluvii cele opt cimpii
Aud pe unul spunînd:
„O cimpie nu-i altceva decît mai multe piscuri împreună'

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.