Gerra Orivera - poeziile altor autori

I

N-am cer. Ce e mai departe de mine sunt eu,
negrul și înlăuntrul. Cerul meu este de carne neagră.

Casă locuită, aidoma unui corn de taur
dacă pământul ar avea împuternicirea să fie taur.
Apoi, lăsarea de seară
peste ființele mișcătoare ale câmpului.

Cu fulgere amestecat e piscul meu!
Nici arsă, mâna ta nu-l va atinge.
Din toate stâncile,
strigând mereu, îți zdrențuiesc tărcata ta meninge.

Nu mai avea curaj să se întoarcă acasă.
I se înfrumusețase de singurătate muierea
Îi devenise mireasă.
Un fluture cu două aripi ținea ea

'Atât de distrat era când vorbea, încât uită cine este,
cu cine vorbește, în ce timp și în ce loc vorbește
C. SUETONIUS TRAMQUILLUS - CLAUDIUS XL.

Oase de pasăre să-mi fie
cuvintele,
oase de pasăre dând gândurilor
acea formă prelungă

M-am cățărat până sus la vilă,
Sici tocmai venise ud leoarcă prietenul meu.
De jos din lac venise
Din bazinul lacului.

Raza acestei păsări zburânde, -
ochiul, mi l-a îmbolnăvit de zbor.
Puținele de tot secunde
mă vor să fiu orb și să mor.

Toamna udă lin copacii mei,
Copaci ai căror frunze cad.
Copaci ai căror umeri grei ,
Se-ntind pe ape, cad.

Cuvintele
Nu-și mai au rostul
Atunci când plouă
În suflet