Gerra Orivera - poeziile altor autori

Sunt unele nopți când pereții învie
și se desfac încet, spre feerie…

Totu-i albastru, străveziu și ușor

De la far până la Capul Mort
Se semnalizează ne-ntrerupt.
Stânca are gâtul rupt
Sub fularul alb de lord.

E prea devreme să fac analiza
Destinului iubitei fete Iza.
Știu doar că e binecuvântată
Cu-o astfel de mamă și un astfel de tată

Dar destule ca să văd din nou liliacul,
ciudata floare, albicioasă cu miez negru,
ca sfârcul unei cozi de rozătoare…
În sud, în stepă,

Neatins de amurg, sănătos ca ploaia,
neutru la sfintele-oferte-ale-harului –
de ce să trăiască asemenea oarbe-animale?
Poate că, în neștirea mea, totuși slăvesc

Luni – cerul era pur ca sucul florii.
Marți – începură să se umfle norii.
Pe miercuri – izbucni din mare-o trombă.
Joi – totul era șters ca sub estompă.

Să decadă ziua, să mă lege valul…
Nu pot pleca din vară decât știind că pleacă și ea,
târâtă ca un văl de ciocurile cocorilor.
Cum intru-n ultimul pătrar,

Să dorm în pat cu o femeie bătrână,
să mi se dea de băut apă neagră
și o voce autoritară
să-mi comande bătăile inimii:

necinstindu-le
oglindindu-le
ofilindu-le
dezvelindu-le

Într-o străină țărână,
tot învia-voi odată
în limba română