Gerra Orivera - poeziile altor autori

Stinse lampa
și întunericul îi acoperii ochii
ca o plantă răcoroasă;
deschise ochii în obscuritate

Gura mea e rece ca zăpada,
gura mea nesărutată…

Ochii mei s-au spulberat prin spații,

Surâd – și surâsul mi se prelinge
de pe buze, ca un fir de sânge
pentru că nu mă iubești.

Caișii proști, nerăbdători,
prea grabnic s-au umplut de flori,

și iată-i, ca-n atâția ani,

M-am așezat sub becul cel mai puternic
ca să mă vezi și să știi:
să nu poți spune vreodată
că ți-am ascuns stângăciile mele,

De la acest creion pornește un drum de grafit,
și pe drum umblă o literă ca un câine,
și iată un cuvânt ca un oraș locuit
în care, poate, voi ajunge mâine.

N-am văzut-o niciodată,
marea iernii, alungată
noaptea, sub tăioasa lună;
negru-i pântec, vioria

Degeaba te strâng.
Degeaba te strig.
Tu îmi intri adânc
în țara de frig.

Stranie ninsoare, lume rece,
nu te mai lovesc cu sărutări.
E o iarnă fără sărutări.
Fiecare pasăre e rece.

Pe Ropotamo, totul se preface-n argint;
lemnul, hârtia, sărutul;
totul sclipește, cuvântul și aripa gâzei,
tonul se-neacă-n lumină, în somnoroasa lumină.