Gerra Orivera - poeziile altor autori

Pe zăpadă țin întins albastrul ochilor
mei privitori în sus, din
Carpați îmi
iau pilastrul reazemului meu sedus,

Cum dormeam și peste
lărgile căldărime mi se revărsau visele,
unduitor, mai zvârlind spre
Andromeda, din cercuri,

Îmi întind amândouă pălmile, în fiecare mână țin un măr.
Unul e pământul, altul e luna.
Astfel vin în fața voastră și-n
limba sentimentelor istoria acestui secol v-o înfățișez.

Mamă, de ce naști un bătrân?
De ce naști tu numai toamnă
și numai iarnă?!

Să lăsăm obiectivitatea pentru roțile dințate
pentru șuruburi și pentru șaibe.
Dacă timpul trece așa cum trece
tu nu ai dreptul să mă privești f ix.

Vine focul, îmi zise, fii atent vine focul
și-o să vezi cu ochii pietrele înmuindu-se
și pe caprele negre de stâncă înecandu-se
în moalele stâncii

Îl opun pe A lui 1
Nori peste semne.

Explozia inimii în desimea ei

1. A căzut
A căzut o mică pată
Din pomul cu coroana cea bogată
A căzut, da a căzut

Animalele moarte sunt fixe.
Plantele moarte sunt mobile -ele ridică
și scutură pe elipse păsări cu aripi virile.
Animalele moarte sapă și sapă până-n

Din când în când în loc de firul ierbii
răsare câte un idol subțire și verde
Caii îi ocolesc cu mirare și ale furnicilor cete
Ei sticlesc noaptea ca un tăiș