Gerra Orivera - poeziile altor autori

Cu aerul meu posac.
Dramele mele, nu am dreptul
să le împroșc pe fericirea generală,
cu pensule violente.

Pentru început, îmbrăcați mănușile albastre
Voi, cei mai subțiri urmăritori de cai.
La goana statuară, coama seamănă c-un ferăstrău
Și cavalcada intră din hipodrom direct în rai.

De s-ar înnora total!
De n-ar mai răzbate
iglița razei, pistruiul albastru,
îndărătnica speranță ciripitoare.

Am înotat azi în apa fluxului,
într-o buclă, într-un leșin al oceanului,
cu mâl pe fund și ierburi ascuțite
– și mă suge și mă ciopârțesc

Faleza, întinderea de apă
în culori cunoscute și recunoscute:
verde de șopârlă
albastru-vânăt de balenă,

Tuberoza, floare a morții,
îmi adie-n păr, în gene,
și mă umple de arome
pământene, omogene,

Țărmuri stâncoase,
solzi de case.
Nu mă rog în bisericile voastre.
Nu mănânc din mielul vostru.

Prea numeroase tăpșane.
Prea multe oi.
Dacă le număr, adorm.
Oamenii îmi surâd și eu le surâd,

Patimă de ploaie
repede sorbită
de lemn și de iarbă.

În lumină de pini
în miros de soare
ritmată de picurarea din streașină –
sunt, la prima vedere,