Lapte roșu, de sabie, aș bea - Nichita Stănescu

Când la începutul iernii, crivățul întinde
gâtul lui nesfârșit cu cap de stea
și cu trupul dincolo de munți, în morminte
Presimt cum trece prin el o respirare
de rază însingurată, polară
Cu colți de gheață împing, în disperare,
din sânul Ursei, pruncul, în afară.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.