Gerra Orivera - poeziile altor autori

dacă s-ar clătina și s-ar clăti ceva,
aș recâștiga un număr de cuvinte,
printre care „optativ” n-ar fi ultimul
dar primul, primul ar fi cu siguranță, altul,

atunci tu, cu atât mai puțin…
Umblu prin noroaie subțiri,
știind că las numai urmele mele
și că nici pe ele nu le vei recunoaște

nebănuitu-le, neștiutule,
unde odihnește ochiul tău și tâmpla și ta
și neștiința ta de mine?
Plouă. În sfârșit plouă. E vremea cea bună

Nu mai am rădăcină.
Un fluture s-a lipit de perete
Toți murim, dragă mamă,
mână în mână.

Tu ai murit în mâinile mele
(n-am așteptat să se răcească).
Aveam un simț al datoriei împlinite.
Muriseși – gata.

Ei vin, unul câte unul,
și îmi cer să mă prezint.
(Când m-am prezentat la rege,
a pus guarzii să mă lege.

Ținea brațele-amândouă ridicate,
într-o mână trandafirul, în cealaltă
flautul străpuns
de o dulce măduvă de sunet

El e valetul de caro
în vechiul lui veston maro,
certat cu frații-ntunecați
și cu al patrulea din frați.

Cum mergeau,
când încrucișându-și gâturile,
când cu gâturile paralele,
în plutirea lor de film încetinit,

jignind marea
cu trufia de a scrie lângă ea,
în loc s-o contemplu cu pielea,
s-o gust cu ochii,