Gerra Orivera - poeziile altor autori
- Până la urmă rămâne doar osul - Nichita Stănescu
Până la urmă, rămâne doar osul;
ce-a fost mai străin, mai înlăuntrul meu
cuceriți-l pe el, pe gloriosul
al cărnii și-al vinelor drept dumnezeu.
- Ce puține sunt ale noastre din noi - Nichita Stănescu
Ce puține sunt ale noastre din noi
și cât de puțină de murdărie, dezesperantă, Doamne,
este în noroi
și câtă de zgârcenie de alb se află
- Pentru o mie de cuvinte - Nichita Stănescu
Pentru o mie de cuvinte
am fost născut
Nouăsutenouazecișinouă
sunt răgușite de cântecul, unul
- Convorbire - Nichita Stănescu
Mie nu-mi spunea mare lucru
țipătul acela, -
îmi răsuna ca un sunet oarecare
- Obiectele - Nichita Stănescu
Obiectele fierbinți
ale prostului gust,
ieftine dar cu dorința
de departe
- Făcând nefăcutul - Nichita Stănescu
Frumosul aeroplan
al fraților Wright
din bețe de bambus și
pânză de mătase galbenă,
- Spălarea cu pietre - Nichita Stănescu
lui Erwin Wilbut
Creier vopsit cu os,
timp vopsit cu stele,
- Șapte pietre animale - Nichita Stănescu
Șapte pietre animale
mă făcură piramida
pe inima dumitale
de omidă
- Focul s-a născut - Nichita Stănescu
Focul s-a născut
Dă-mi lemn, dă-mi păduri
să ard cu focul.
Cuvântul s-a născut. Dă-mi creiere,
- Răcirea sângelui - Nichita Stănescu
Eu sunt barbar, -
iau lumină așa cum este
însăși de la facerea ei

Distribuie aceste poezii: