Gerra Orivera - poeziile altor autori

Din potcovite copite,
scapără iepurii berci.
Are pădurea ciuperci
fragede, dulci, otrăvite.

Au fost toamne sumbre, somptuoase,
ca decadența unui imperiu.
Ce sunet orgiac cutreiera ținutul!
Gemea culoarea, sătulă de ea însăși,

Sărutările noastre, sute, mii
sau milioane, câte au fost –
niciodată nu le-am știut pe de rost:
fructele mele, veverițele mele, garoafele mele,

I
Vechea mea otravă, jale călătoare,
Azi la malul mării te-am adus pribeagă,
Când povestea noastră pe pământ nu-l doare,

Pe perină cu foi de rosmarin
Alunecase capul ei la vale,
Pe fruntea albă, ca zăpada nopții,
Ningeau podoaba-nduioșați cireșii:

Pe boltă stele tremurate purced sfiala să-și aprindă,
și ca o pasăre rănită se zbate biruitul soare;
Noi stăm la mal uitați alături, când veșnica povestitoare
Nemărginirea ei și-o frânge în ochii tăi, ca-ntr-o oglindă.

S-abat în vis vedenii de-altădată:
ții minte tu, erau salcâmii-n floare
și sătu-ntreg în port de sărbătoare,
Când tu te-ai dus, cea mai frumoasă fată.

Trec clipele mărgele înșirate
Pe-un tainic fir, de-o mână preacurată,
În goana lor de visuri argintate
Viața mea se risipește toată

Trecea azi pe la colț de stradă,
Cu pasul cadențat și rar,
Cântând a morții serenadă,
Trecea convoiul mortuar.

În colțul vechi de înnegrită gară
Se uită-n gol un moș cu barbă sură,
Se uită-n gol din zori și până-n seară,
Cum trenuri vin și trenuri pleacă iară,