Gerra Orivera - poeziile altor autori

Cât de departe îmi este sprânceană cu ochi
de mustață cu gura
clisă năpârlită de talpă cu pământ
și cât de aproape îmi este steaua

Frica produce frig iar frigul eternitate
nimicul vostru cu sifon
sau doamne la căldura aerului
copiii nu se mai nasc ci au început

Ceea ce se mișca sufocă ceea ce stă
Restul dintr-o potcoavă trecută, tropăinda
e steaua spartă în stele și blândă
ba

Dacă pleci la drum lung
nu-ți lua mâinile cu tine,
lasă-ți cerul cu stele la mă-ta
ascunde coșciugele la tine acasă

Viața mea nu i-a supărat pe arbori
față de animale în afară de păcatul crimei
nu am nici un alt fel de păcat
E pătat de sânge a fi

Ca un ou spart
mi-au lăsat gălbenușul și albușul
pe un înalt
Nu spun ce am văzut căci ar fi orbire

Mă scărpinam de stele
noaptea trecută
Coroana începuse să-mi strângă tâmplele
O tu viață iubită și mută

Altădată, șerpii cu aripi și,
însuși Mercur, la glezne cu aripi
erau familiari înserării noastre
cum astăzi bradul fără frunze

Împăratul bolilor, criminalul suav
pleca din mine ca dintr-un sclav
ca o gumă de mestecat întinsă de copii
mă subțiam de după el că punctul de pe i

Albine de nimica, păianjeni mizerabili
voi rime lente, purici săritori
pe viața noastră fi-vor abili. Nori zdrobitori
cățele, șoareci