Gerra Orivera - poeziile altor autori
- Cântec * - Nichita Stănescu
Absență murdară și așteptare
disperată
În lipsa ta s-au născut
cifrele și zeii
- Dar eu salt și neg - Nichita Stănescu
Eu salt și neg ideea că mai sunt
pentru cadavrele de zei
copilăros mormânt, ehei, ehei.
Mi-e piatră putredă, murdară
- Dor de om - Nichita Stănescu
Și l-am izbit pe om de l-am făcut sabia omului
și-am luat în mână până când mâna
care a ridicat sabia
a devenit sabia omului.
- Darea mâinii - Nichita Stănescu
Îmi dăduse mâna o stea cu coadă,
îmi dăduse mâna un castel cu crenel,
nu-mi dăduse mâna niciodată
felul îmbrățișării - fel,
- Maramureș - Nichita Stănescu
Acele uși domnești de lemn mirositor
se deschideau în fața norilor,
ploua cu vulturi pe pridvoare
de din argintul lunii, mare,
- Despre starea omului de a fi - Nichita Stănescu
Ferice de arbori căci ei sunt ai lor înșiși
ferice de spurcăciunea albă de iepuri
ei sunt ai lor înșiși
ferice de frigul de zăpadă de frig
- Homer - Nichita Stănescu
Stea să am, și dau cu umbra-n tine, -
fiece cuvânt pe care-l zic
rădăcină-l ține-n înălțime
pe copacul de nimic.
- Mă tem... - Nichita Stănescu
Mă tem de fulgerul pe care nu îl înțeleg
mă tem de nodul care nu îl și dezleg
mă tem de vaci, mă tem de capre
de flăcări și de vetre
- Viața este... - Nichita Stănescu
Viața este
o scurtă absență
între două inexistente
Tu ești o căprioară
- Steaua cu coada - Nichita Stănescu
Steaua cu coada dădea ocol
la steaua fixă rămasă domol
în nemișcare
și necuvântare

Distribuie aceste poezii: