Steaua cu coada - Nichita Stănescu

Steaua cu coada dădea ocol
la steaua fixă rămasă domol
în nemișcare
și necuvântare
Steaua cu coadă dădea ocol
la întorsura lor
munților necuvântători
și cutremurători
Te-ntreb, mori sau nu mori? Piatra nu catadixise
să-mi lase însemnele scrise
Vulturul și vulturoaica
se înghesuiră unul într-altul în cuib
Ceapa
în bulb
leul și leoaica și nisipul
cu o piramidă îmi descriseseră chipul
cel al cuvintelor mele mirate
de voi auzite, de voi cuvântate
de mine spuse cu tandru echilibru
între eu și eu.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.