Gerra Orivera - poeziile altor autori

Acum simt că dacă zic să ningă
ninge,
Nu cu fulgi ci cu meninge.
Acum simt că dacă zic să plouă

Stelele erau pe veresie
cerul ară singur, fără de noroc
iar în codrii cei numiți Vlăsie
spânzurații toți luară foc

Ce efort de miliarde și miliarde de ani
pentru o atât de trecătoare secundă.
Ce hrană mizerabilă este timpul
și cât de neprețuit, și ea, ce scumpă!

Eu mă trag dintr-o stea căzătoare
prăbușită în marea cea neagră și mare
sărind-o cu sare
și cu vietăți oarecare

Cel care înțelege
este un train.
Cel care vede
n-are stele.

Iute, e ordin,
scoate-ți din meninge
arma care trage cu-nțelesuri
de ucide tot ce ninge

Pe idei, grea, mâna de poet
pune-acele dulci vocale
precum fildeșul secret,
clipele suind, domoale,

Lapte albastru
și piatră moale
să fii un astru
care nu doare

lui NIchita Stănescu și lui Bogdan Bogdanovic

Tu ce crezi: s-a născut, vreodată cineva
dintr-o pricină rotitoare?

Tăiați-mă ca să sângerez!
Pentru roșu; - tăiere. Omul, ca și pepenele verde,
e roșu pe dinlăuntru. Și cuvântul
spintecat