De e măreția nemaipomenită - Nichita Stănescu

Stelele erau pe veresie
cerul ară singur, fără de noroc
iar în codrii cei numiți Vlăsie
spânzurații toți luară foc
de ardea câmpia-ntinsă
de la București până la Pitești
de ningea oaia cea tunsă
pe ciobanul care ești
Du-te-n parascovenie
du-te, du-te stârpitură
că mi-e inima sculptură
și zare

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.