Gerra Orivera - poeziile altor autori

Minunatul joc de ape foarte reci
din grădinile de regi
izbucnind din scurtă țeavă
cea de fier

Am un ochi pentru că tu ești vedere
am degete pentru că cineva trebuie să numere,
am piele ca să nu te mânjesc de sângele meu,
am prieteni pentru că singurătatea nu poate fi băută

Mai am un gând
pentru un fir de iarbă verde,
curândul din curând
când mă va pierde,

Mă băuseși de privire
îmi lăsaseși ochiul gol
și m-ai domolit în aer
pasăre fără de zbor,

- Ești trist asta-seară, îi spuse pasărea,
văd eu că ești trist...
- Nu, nu - răspunse soldatul.
- Și totuși par trist, zise pasărea cea albă,

Amintiri nu are decât clipa de-acum.
Ce-a fost într-adevăr nu se știe.
Morții își schimbă tot timpul între ei
numele, numerele, unu, doi, trei...

A e o literă. I altă literă.
pe care nebunul de mine le cântă pe citeră.
Câinele este un animal, iarba o plantă
din care nebuna de tine se saltă.

Cuvântul este un cap fără de craniu,-
un cimitir fără de morți.
Ah, Doamne, ce straniu mi-ai părut tu că poți,
un înțeles făr'de-nțelegere,

Fără să i se pună vreo întrebare
cel care înverzea și se ofilea
dădea răspunsuri.
Ah muzică, tu,

Îmi vine să plâng cu sânge,
să rămân când apa curge
și să ling această rază
care mă nechează.