Gerra Orivera - poeziile altor autori

Pământul se-vârte. De maluri se sparg
Aceleași obsesii primare,
În suflet cu lanțuri, prăpăstii în larg,
Ecouri ce vin din uitare.

Ploua greu afară,
Deasupra pomilor târzii
Se face frig și iară,
Îngheață lumea celor vii !

Prezentul chip se deslușește
în fiece secundă-naintând.
Prezentul chip al țării radiază
asemeni mărilor și clocotind

Vin, nu foarte des, dar vin mai largi,
mai lungi verzui, mai verzi, mai foarte verzi
ca să nu-i prinzi, ca să nu-i pierzi ca să nu-i uiți,
să nu-i ajungi. Vin, da, desigur vin

Zvârlire de obiecte prin aer către
Nord,
de brațe inutile, de avioane rupte
în crivățul pe care îl încord

M-a izbit vulturul prăbușindu-mi-se pe umăr.
Clonțul lui mi-a luat aerul din plămâni, ¬
treaz fiind încă, m-am trezit
cu lăuntru meu plin de zburătoarele cerului.

Mâine, chiar mâine,
nu mai departe decât mâine
când zorii
ridicându-se pe orizont vor vești:

Scundă își arată polul istoric.

El strălucește orbitor.
O zi eternă cu soare nemișcat

Desigur, ea e o brățară purtată la mină de
un zeu ea e mai liniștită spre seară
deși e neliniștită mereu. Ea lucește toată în luna
când zeul își ridică brațul zâmbind,

Aerul se mai emoționa încă în jurul tău,
tulburând vederea orelor acele,
când înnoptarea venea alunecând pe roata inimii mele.
Și glasul ți se rupea sub sărutul