Gerra Orivera - poeziile altor autori

Inorog cu o copită spartă
care-o scoți din țarcul coastelor afară,
uite-aici, în stânga, pomul negru
curmă peste tine înc-o seară.

Spre șerpuitul pom în sus prin seară atârnând fâșii,
la două case negre,
dus cu gândul, gânduri regăsii.
Un fantomatic trup treceam prin ziduri

Se-ntunecă peste jucătorii de tenis.
După gardul de sârmă era întuneric. Tânăra fată cu
picioare lungi până la gât flutură după minge feeric.
Am luat câinele ca și cum ar fi fost,

Pe un pat de undă lină
al vocalelor ce scoți
din figura ta divină,
noi dormim, dormim cu toți.

O, noapte lucidă, cobor alergând
În lumea metalelor, brună.
Ce liniște desăvârșită, că oul
Cobor alergând, în mâini fluturând flăcări albe.

Ea stă ghemuită în fața unui vitrou,
unui vitrou de sine stătător rezemat de un perete.
Ea scoate antenele, care sunt negre
și dese ca o perie,

Doamne
Undeva acol în lumea Ta
Mai e vreun loc
În spate lângă ușa

Ei stăteau la rând, triunghiulari,
înșirați pe maxilarul de templuri aztece.
Gâtlejul mut al circurilor mari zvârlea
în ei cu lumina rece.

Crezi tu că iarba este fericită?
Ea e verde; ea e verde . . .
Crezi tu că vulturele este înalt?
El zboară; el zboară . . .

O, sufletul meu de broască-țestoasă,
cad copacii doborâți peste mine, și-mi spun:
,,Nu te speria, băiatule,
nu e altceva decît bătaia inimii".