Gerra Orivera - poeziile altor autori

Dragul meu Ionică Ion,
vechi prieten de șotron,
din capul tău ciugulește
o pasăre ca un pește;

Poftim, poftiți, apropiați-vă de vitrină.
Vă prezint o machetă de univers.
Să contemplăm, deci, trofeele și-această fină
colecție de eșafoade cu sângele aproape șters.

Când schilozii își aruncă-n aer cârjele,
cârjele cad în capul nostru, al celor teferi,
și tot noi suntem aceia care-i luăm în brațe,
cu o clipă înainte de a se prăbuși,

E o noapte-n care,
dacă ai rămas,
negreșit ți-apare
lebăda cu nas.

Îngerului i se tăie o aripă.
Încearcă totuși să zbori, spuse Domnul,
încearcă totuși să zbori,
chiar dacă-i să fii dizgrațios,

Întâi, sfios, îmi înconjurase
gâtul, cu volute melodioase,
încât mi-era-mbrăcat tot gâtul
în brățările acelei melodii,

Am luat hotărârea să nu mă despart niciodată
de copilărie, de adolescență, de tinerețe,
ci să-mi trăiesc simultan toate vârstele,
ca trunchiul de copac să fiu propriul meu calendar,

Cad în genunchi și-ți mulțumesc, iubire,
Pentru aceste zilnice semnale
Și voci ale mărinimiei tale
Cu care-mi umpli sufletu-n neștire.

Mi-e foarte greu să mă despart de voi,
Pământ bulgar, prietenii mei noi,
Orașe, maluri, voci, apusuri, chipuri…
Ceramica lucioasă-a stâncii ude

O voce, desigur, cea mai feroce
din câte mi-a fost dat să aud
în călătoriile mele de nord și de sud,
vrea să-mi spună ceva și nu poate,