Gerra Orivera - poeziile altor autori

Pustiu
Și ura face loc
Urii,
Și diavolul cheamă

Treaba ta, îmi zise javra care ochi deschiși ținea
dedulcind în sus otrava muzicilor, cea mai rea.
Eu zic ,,do", ea zice ,,re" și se iscă tandru sunet nu știu cum,
nu știu de ce fulgerând se lasă-un tunet.

Toată frunza-mi zice lotru
c-am furat un ram din codru
Câmpu-i nins și tot mi-aș duce
dorurile-n el, năuce,

Dau strigăt de plăcere pentru ora
care s-a-nțepenit aici, între genunchii mei,
cu mască roșie de capră jupuită
și răsucită peste-un foc cu verzi scântei.

Locului și orei acesteia
poate li se potrivesc, mai bine,
întâmplări amintite, cu noduri mari
și-atât de puternice încât nu s-au rupt

Bând într-un bistrou și privind strada,
hemoragia de mașini în viteză,
tinerii sărutându-se, fustele acelea scurte,
dezvelind o colonadă de pulpe,

Cuprinși de-n dor nebun, copacii albi coboară
Și-n urma lor aleargă sălbatic tot pământul,
Se-ntind stufarii negrii,
i-un răsărit de seară ! Cum a mai fost

Deci voi sta cu botul, cotul,
totul prins într-un cârlig de cerul
gurii smuls din aerul infect,
pilotul vidului și al făpturii.

Din nou sunt singur ca o gheață
lăsându-și marginea-n topire,
îmbrățișat cu o viață a lui ,,a fi" și a lui ,,fire"
Ensitteren, ensitteren, cuvântul

Mai mulți bătrâni împreună:
ce fericire!
Ei se odihnesc ajutând soarelui să răsară
deasupra deltei, și se odihnesc