Bând într-un bistrou - Nichita Stănescu

Bând într-un bistrou și privind strada,
hemoragia de mașini în viteză,
tinerii sărutându-se, fustele acelea scurte,
dezvelind o colonadă de pulpe,
l-am zărit pe
Rimbaud, spurcatul la gură,
certându-se aprig cu
Verlaine,
dar l-am pierdut imediat din vedere.
Bând într-un bistrou și privind strada,
am asistat fără să vreau
la căderea unui înger din cer.
Era un înger motorizat, specializat în curățirea
turlelor de catedrală, și deși avea o aripă luxată,
totuși,
mi-a făcut un semn amical
cu cealaltă. Bând într-un bistrou și privind strada,
m-am gândit că ideile dilată realitatea,
și că
Gioconda văzută la Louvre
este aproape meschină
față de ideea ei
circulând nestingherită prin lume.
Bând într-un bistrou și privind strada,
globurile verzi ale existențelor,
semnele zodiacului alunecând pe
lângă ziduri în înserare, am compus o melodie,
un fel de vietate locuind sunetele,
care însă m-a părăsit imediat,
sugerându-mi disprețul ei profund pentru cuvinte.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.