Gerra Orivera - poeziile altor autori

Naveta diplomatică s-a terminat.
Tromba de fum ars, în urma avionului
coboară și se-ntinde amețind
pulberea pe nisipuri.

Ascultând sunetul înalt
al steagului roșu
pe care-l țin în mâini,
te privesc și îți spun

Și acum, prieteni, mârâie în noi șira spinării,
încercând să-și smulgă labele
din carnea noastră și să alerge de una singură
până la țărmul mării.

Trandafir în roua dimineții
Ce diamant ascunzi între petale,
Dă-mi stropi de foc și de-nceput a vieții
Dă-mi un pământ și-acoperă-l cu dale.

Țară, tu treaptă de real și de vis a destinului nostru
Țară, tu pernă de piatră și de pământ
de care visurile noastre își sprijină fruntea
Țara, tu orbită de os

Trec pe șosele, printre ziduri, în amurg,
gând urile îmi rotesc în jurul tâmplelor un corb
Ah,
copac, îmi legăn surd coroana,

Venise vremea să mor
lucrul ființei mele
să nu-l dăinuiesc
să-mi pară rău de toamnă

Verbele nebune aleargă după tine,
și respirația ninsorii le scrie în aer.
Verbele nebune ajung din urmă tăcerea,
îmbrățișează ramurile goale,

Auziți, rândunelelor joase:
norul sur ca o rață sălbatică moartă
se ducea mai acum
peste ochiul meu, alb-cenușiu.

Sufletul se rotea în jurul întâmplărilor,
uneori atingându-le.
Un ochi râzând, un ochi plângând în capul cerului
erai tu, soare, și tu, pământule.