Prima și ultima noapte de dragoste VI - Nina Cassian

Apoi au strâns totul și au plecat alergând,
ieșind din noapte și din acel decor în care
tablourile se refăceau încet; reapăru întâi
conturul fosforescent al pisicii,
apoi conturul șoarecelui din ea, apoi sângele
strigător al păsărilor; sclipiră cuțitele.
Ei alergau, alergau, dar, de astă-dată
urmăritorii nu mai puteau fi opriți. Se treziseră
și morții și îi înconjurară
invizibil la început apoi se constată deodată,
că pe mâna ei stângă se încolăcise
un fir negru, ca o tăietură, iar el
își simți buzele acoperindu-se de un misterios sânge.
Rostiră tare cuvintele iubirii, nu se auzeau,
nu-și auzeau glasurile, vedeau doar
forma cuvintelor amorțind în văzduh.
Strigară cu ochii atunci, strigară cu fruntea,
nu se auzeau, trupurile lor
începură să se rotească încet, depărtându-se,
morții deveniră vizibili, se ciocniră de ei,
se rătăciră printre ei și prin mulțimea de ei înșiși,
nu se mai regăsiră.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Nina Cassian