Gerra Orivera - poeziile altor autori

Bate-n cărămizi lumina cu ființe dulci în ea.
Se arată-o balerină și-ncă una se arată
Oh, e-o lume în lumina nesperat de-adevărată, și-i un dans, când la amurguri bate-n cărămizi o rază cu ființe dulci în ea.

Noroi care nu murdărește,
noroi suav, noroi lăsat de cuvinte în aer,
noroi îmbrăcând primul
pas dezlipit de pământ, de podul de aer.

Parcă dormim și visăm, îmi spuse ea, și eu am crezut-o,
pentru că devenea mai grea sau mai ușoară
după voie asemenea păsărilor în zbor.

Voi, atât de îndepărtate înfățișări ale liniștii,
aidoma unor copaci foșnitori
pe orizontul luminat de luna
Voi, umbre pe care le smulge înstelarea

Aud aievea cum latră un câine
Simt un gândac ce umblă hai-hui
Aud întuneric, văd niște șoapte,
Tâmplarul de-alături ce bate un cui !

Pe fundul oceanului de aer,
alături de coloane și de păsări,
lăsai în voie să-mi plutească-n jururi
emoția cea schimbătoare de contururi,

Spirală albastră, sfâșietoare, zidind aerul acestei seri
și ce dulce-amară ninsoare stârnește prezența ta în încăperi.
Sar paturile trăgându-și pe ele un anotimp nocturn, european.
O, violentă mișcare de stele,

S-au tocit sandaua, talpa, osul,
drumul, pământul, lava.
E mai mult loc liber, ne putem întinde
în fusul spațiului gol, - orgoliul, slava.

Oh, privirea are sâmburi ca și cum ar fi o fructă,
calul inimii pe dâmburi de din iarbă ei se-nfruptă.

Stau și nu mă clatin, stau chiar în cercul de

Mă pregătesc de somn ca de o plecare fără grabă.
Mai întâi
către tine, maică, îmi trimit gândurile
pe deasupra trenurilor.