Gerra Orivera - poeziile altor autori

Vânt ușor și cald adie,
Murmurele toate mor.
Somn pe tulbure câmpie,
Somn pe ostenit păstor.

Când sânul tău fraged și blânda și calda
Lumină sărut a cosițelor tale,
De ce tot încerci a-mi vorbi despre alta,
Și ochii tăi n-au către ochii mei cale?

Ca ieri, noi pluteam împreună
Prin săli, pe sub muzici măiastre…
Ardea mult firava ei mână,
Iar ochii ardeau ca și astre.

Și-aș mai trăi o sută făcând numai păcate.
Ca să măsor la urmă, din două ce-i mai mare:
Mânia Ta cumplită sau blânda-Ți îndurare.

Ne-ai pus în suflet patimi adânci cât o vecie,
Și-ai poruncit de-asemeni ca omul să se-abție.
Nedumeriți ne zbatem între porunci inverse.
Cum poți să-nclini o cupă și ea să nu se verse?

Tu, cel ce arzi și încă mai arzi, și-ai merita
Să arzi în focul veșnic, de ce te rogi la zei?
Ce punte-ascunsă-aflat-ai ducând până la ei?
Prin ce putere rară îi vei îndupleca?

O patrie frumoasă am avut.
Stejarul sus
În slăvi creștea, jos viorele dulci.
Un vis, s-a dus.

Mă plimb printre flori, – și ca ele
Eu simt cum încep să-nfloresc;
Pășesc ca prin vis – și ca-n vise
La fiece pas șovăiesc.

Pentru că te iubesc, de-aceea
Te ocolesc – să nu-mi porți ură.
Nu pot de fața ta senină
S-alătur trista mea figură!

Visează zveltul nufăr
Din iazuri, temător.
Iar luna îi răspunde
Cu luminosu-i dor.