Gerra Orivera - poeziile altor autori

A1ba iarna dunareana
Cu zapezi pâna la brâu
Culca-n sarica balana
Baraganele de grâu.

traducere: Florin Caragiu


Un copil a spus: Ce este iarba?, aducându-mi-o cu mâinile pline;

Traducere în limba română de Leon Leviţchi şi Tudor Dorin


Pe el îl cânt, omul simplu, omul independent,

Într-o casă mică, păstrez, agăţate, tablourile;
nu e o casă aşezată.
E rotundă; numai câţiva centimetri sunt
dintr-o parte în alta.

Ce crezi, de ce am tocul în mână, ce să însemn ?
Să scriu despre un vas de război, un model
nou, perfect, văzut de mine cum trecea
în larg, în plină viteză ?

din volumul "Petrarca-Sonete"- traducere de Lascăr Sebastian(Editura Tineretului-1959)


Am obosit atîta gîndind cum gîndul meu

din volumul "Petrarca-Sonete"- traducere de Lascăr Sebastian(Editura Tineretului-1959)


Acea privighetoare, ce-n noaptea liniştită

Trecut de vârsta tinereţii – seara, acasă la poalele dealurilor din sud,
devin cumva ataşat de Cale.
Când simt nevoia, le cutreier singur,
fără alt scop decât acela de a descoperi lucruri deosebite,

Nu ştiam unde era templul,
înaintând kilometru după kilometru printre piscurile înnourate;
copaci seculari, poieni fără oameni,
munţi de nepătruns, undeva un clopot;

Dă-mi, amari, ani de arșiță, de boală,
De nesomn, și priete-mi ia,
Ia-mi și pruncul, și lasă-mă goală,
Fără singurul dar: de-a cânta –