Gerra Orivera - poeziile altor autori

- Ce-aud? - Eu sunt! - Cine? - Inima ta,
Ce mă mai ţin doar într-un firicel:
Licoare n-am, nici vlagă a bătea,
Văzându-te retras şi singurel,

Lasa de acum
Piatra si argil,
Cata-ti subtil
Sprijin de fum.

Eu ştiu că liniştit profilul meu odată
va sta în muşchiul unui nord întunecat.
Oglindă castă-n care a încetat
pe mai departe pulsul meu să bată.

traducere de Teodor Balş


Ciocurile de cocoşi

Descălecăm; îţi ofer vin
şi te întreb, unde te duci?
Răspunzi, nimic nu merge cum trebuie! —
întors acasă vreau să mă odihnesc lângă Muntele Sudic.

Aș fi vrut aici să fiu
doar un cal, numai un cal
lângă râu.

Pădurare,
umbra-mi retează.
De chinul de-a mă vedea
fără roade, mă liberează.

Aluat în mâini argila necurata
Si ca pe-o jerta a zvârlit-o-n foc,
Din brazda flacarilor albe, iata
A rasarit o frumusete-n loc.

Lângă fântână mor de-al setei chin,
Încins ca focul, clănţănesc din dinţi,
În ţara mea sunt pe meleag străin,
La gura sobei, dârdâieli fierbinţi,

Un sfat profund şi minunat
Din cartea sfântă izvoreşte:
În căsnicie, un bărbat,
Să n-o ia razna, nebuneşte.