Gerra Orivera - poeziile altor autori

din Cantos

nu pastra pentru tine, prietene, taina inimii tale,
spune-mi-o mie, doar mie, in taina
tu, ce zambesti cu-atata gingasie
sopteste-mi cat mai lin : inima mea te va auzi

Trupul de ieri ţi-am ascuns
între var şi mistrie
A rămas numai zidul
care nu mă mai ştie.

Retorul vine la tine,
îți smulge poemul din mâini,
ți-l numără filă cu filă.
”Domnule retor, de unde vii?”

Tu ce mă faci să cânt şi să visez acuma,
Eu văd că eşti departe, şi poate n'ai să vii...
Şi cine eşti, eu nu ştiu, cum cine sunt, nu ştii;
Dar simt că eşti frumoasă, că ochi albaştri ai,

Şi când se vor întoarce cocoarele plecate,
- Căci primăvara sfântă o să ne vie iară,
Atâtea cuiburi calde, în urma lor lăsate,
Le-or regăsi tot astfel cum le-au clădit în vară?

Şi cei ce plâng ca şi acei ce râd
O luptă duc amară,
- Năuntrul lor e-aceeaş tragedie,
Aceeaş iarnă tristă şi pustie,

Prin frunze, verde scrin în aur prins,
Într-un frunziş incert, minunăţie
De flori în care-n somn sărutu-I stins,
Vioi, ripînd suava broderie,

Că-i Primăvară-acum, e clar :
În miezul verzilor Domenii
Furtul lui Thiers şi-al lui Picard
Splendori şi-arată, sumedenii.

Cînd fruntea-n zbucium roşu-a copilului cu-ardoare
Imploră roiuri albe de vise vagi, tîrzii
La patul lui vin două surori fermecătoare,
Cu degete plăpînde şi unghii argintii.