Fratelui meu Miguel - Cesar Vallejo

In Memoriam

Frate, stau azi pe banca de acasă,
de unde adînc ne doare lipsa ta!
Mi-amintesc, ne jucam în acest ceas, iar mama
ne mîngîia: „Însă, copii…”

Acum eu mă ascund,
ca altă dată, toate aceste rugi
de seară, si sper că tu nu mă găsesti.
Prin sală, prin vestibul, coridoare,
apoi, te ascunzi tu, iar eu nu te găsesc.
Mi-amintesc, începeam să plîngem,
frate, în acel joc.

Miguel, tu te-ai ascuns
într-o noapte de august, înspre zori,
însă, în loc de-a te ascunde rîzînd, erai trist.
Si inima ta geamănă din aceste seri
stinse s-a întristat că nu te mai găseste. Si-acum
cade umbra în suflet.

Ascultă, frate, nu întîrzia
iesind. Bine? Se poate îngrijora mama.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Cesar Vallejo



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.