Gerra Orivera - poeziile altor autori

* il mio bel San Giovanni *

În Florența, după marea ceartă,
Nu s-a întors nici după ce-a murit.

Spiritul e Urechea Lucidă.
Prin el putem auzi
Ce e de auzit înlăuntru –
Ce ni se-ngăduie aici –

Tu ești ceea ce pleacă:
o apă ce mă ia
și mă va părăsi.

Pe gură intră în om curatul vin
Iar dragostea prin ochi se-adapă;
Atât trebuie despre-adevăr să ştim
‘Nainte de-a ajunge-n groapă.

Ploaia a trecut. Dealurile sunt goale.
Aerul unei nopţi cristaline. A venit toamna.
Lună plină în pini.
Pâraie limpezi printre pietre.

Într-un regim fericit nu ar trebui să existe oameni singuri;
Înţeleptul şi meşterul trebuie să lucreze împreună...
Astfel că tu, un om din munţii de răsărit,
Ai renunţat la viaţa culegătorului de ierburi vindecătoare

Când, primăvara, apar fragii roşii,
Îmbujorând colinele noastre sudice,
Culege de dragul meu un mănunchi
Pentru acasă – ca o amintire a iubirii noastre.

Plecați
bătrâni părinți,
bătrâne mame, unchi,
cu Dumnezeul ce-i asemeni vouă,

Copacii împlinesc splendoarea toamnei,
Potecile pădurii s-au golit;
În amurgul de octombrie în lac
Se-oglindeşte un cer încremenit;

Domnul a promis binecuvântare acestui oraş, acestei case
Şi urmaşilor mei, dacă toate lucrurile rămân nepângărite;
Nici o masă sau scaun nu sunt îndeajuns de simple
Pentru cei care urmează păstorul din Galileea; a mai cerut