Advas - poeziile altor autori

Dulci ale lui Mondego limpezi ape,
Răgaz al amintirii fericit,
Unde, perfid, speranța a reușit
Mult timp orbit cu sine să mă poarte.

Sub lespedea aceasta e îngropat,
De armele mortale văduvit,
Un Căpitan ilustru, renumit,
Fernand’ de Castro1, fie lăudat.

Aici, în Babilon, unde domnește
Răul pe care lumea îl crează;
Aici, unde Amor nu mai contează,
Și-a cărui Mamă totul pângărește;

Se schimbă vremuri, se schimbă dorințe,
Încrederea, ființa-i schimbătoare;
Lumea-i făcută toată din schimbare,
Întruna asumându-și noi tendințe.

Duioasa dimineață fericită,
De-amărăciune și de milă plină,
Cât timp în lume dorul mai alină
Doresc s-o știu mereu sărbătorită.

În lume, ani puțini și fără vlagă1
Am prins, de sărăcie blestemată;
Lumina zilei repede-mi fu luată
Că n-am văzut nici lustri cinci să treacă2.

Urca pe ceru-amiezii arzător
Păstorul blând, când turmele de capre
Lăsau pajiștea verde, ca să afle
Răcoarea dulce-a apei de izvor.

Blândă mișcare a ochilor, pioasă,
Făr-un motiv; un zâmbet blând, onest,
Cumva silit; un dulce, umil gest,
Lipsit de-orice trăire bucuroasă.

, glorioasă cruce, victorios
Trofeu, de jertfe umane-nconjurat,
O, semn anume-ales și destinat
Să fie-un leac așa miraculos;

”Cine-n măreț sepulcru zace dară
Blazon ilustru-mpodobindu-i scutul?”
”Nimeni; din el rămas-a numai lutul
Dar fu cândva bogat și demn de fală”.