Aquela triste e leda madrugada, - Luís Vaz de Camões

Vreau trista dimineață fericită,
Plină de milă și de-amărăciune,
Atâta timp cât mai e dor în lume
Să fie permanent sărbătorită.

Doar ea, când calmă și împodobită
A răsărit, dând lumii-un clar anume,
Văzu cum pierea-n zori o uniune,
Ce nu s-a vrut vreodată despărțită.

Doar ea văzu pe-oricare dintre fețe,
Cum lacrimile toate, înșirate,
Se transformau în fluvii de tristețe.

Tot ea văzu cum vorbe-ndurerate
Puteau să facă focul să înghețe,
Dând un răgaz iubirii condamnate.

Traducerea Adrian Vasiliu

Adăugat de: advas

vezi mai multe poezii de: Luís Vaz de Camões



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.