Advas - poeziile altor autori

Când vasta, de mâhnire provocată
Închipuire, ochii-mi ațipește,
În vise-acea ființă se ivește
De mine-n viața asta doar visată.

Anihilat de-amor Îmi este gândul
Lovit mai rău ca Viața mea înfrântă,
Ție-nchinată și Menită încă
A-ți da orice, Așa cum vei fi vrând tu.

Stă voluptuoasă pasărea cea tandră
Cu pliscul ei penajul aranjând;
Trilul nemăsurat, zglobiu și blând
Lansându-l de pe rustica ei creangă;

Copac, a cărui poamă tandră, blând,
Cu lapte și cu sânge e pictată,
În care-o puritate rușinată

Eu voi cânta atât de suav amorul,
În versuri într-atât de-armonioase,
Că două mii de scene amoroase
Vor răspândi în inimi reci fiorul.

Suflet al meu blajin, care-ai plecat1
Din viața asta crudă prea curând,
Te odihnește-n Cer, pe-acest pământ
Trăi-voi eu, mereu îndurerat.

„De ce-și rezervă suferința toată
Pentru erori străine și păcate,” -
’Ntreitul Dumnezeu?” „Fiindcă nu poate
Omul să-nfrunte-osânda meritată.”.

Iubire, Merit,Adevăr, Gândire,
Dau inimii nădejde și vigoare;
Pe când Noroc, Timp, Soartă, Întâmplare
Iau lumea tulburată-n stăpânire.

Tu, care-odihnă cauți, cumpătat,
Pe astă mare-a lumii-nvolburată,
Niciunde pace nu spera vreodată,
Decât în Crist, Iisus Crucificat.

Dacă eroii-aceia din vechime
Suiți pe culmi cândva victorioase
Aflau cumva povestea vieții Voastre,
Ar fi-nlemnit de teamă și rușine.