Advas - poeziile altor autori

Tu, care-odihnă cauți, cumpătat,
Pe astă mare-a lumii-nvolburată,
Niciunde pace nu spera vreodată,
Decât în Crist, Iisus Crucificat.

Dacă eroii-aceia din vechime
Suiți pe culmi cândva victorioase
Aflau cumva povestea vieții Voastre,
Ar fi-nlemnit de teamă și rușine.

Efortul lui, măreț precum e gândul,
Gânduri, puse în operă prin fapte,
Și nu în piept timid încătușate,
Să le destrame ploile și vântul;

Inima, încrezându-se prea mult
În sine, a greșit sperând să poată
Trăi iubire-așa necugetată
Învinge-un chin așa nemaivăzut.

În timp ce Phoebus munții-i aprindea
Din Cer, cu luminoasa-i claritate,
Pentru a nu uita de castitate
Delia1 vânătorii se deda.

Chinul de-a vă iubi, de-i veste bună,
Cine liber s-ar vrea? Cine scutit?
Ce suflet, minte, logică, subit
Când v-ar vedea n-ar vrea să se supună?

Iertați, stăpână pe-al meu dor deja,
Unui învins de-Amor a sa sminteală;
Și fie ochii voștri darnici iară
Cu dragostea ce-mi umple inima.

A frumuseții, Doamnă, dă-mi ideea:
Ca să ai acest păr, de raze plin,
Unde te-ai dus să cauți aur fin?
De la ce mină sau filon ai cheia?

În codrul care nimfe-adăpostea,
Silvia, mândră Nimfă, poposi ;
În arborele-n care se sui
Flori galbene-n răcoare culegea.

Șuviță fină, ce te-am căpătat
În gaj pentru un merit ce-i firesc,
Dacă, cu tine-aici și-înnebunesc,
Ce-ar fi cu păru-ntreg, frumos legat ?