Advas - poeziile altor autori

Curg apele acestea-tulburate,
Pe care cer și munți le-nvolburară;
Câmpiile-nflorite se uscară,
E frig, iar valea n-o mai poți străbate.

Inimi pereche, binecuvântate,
Care-ați zburat spre Venus și Amor,
Unde un bine-, aicea trecător,
Acum îl veți avea-n eternitate.

Ferice fie acela care doar
Se plânge de iubirile-i trădate;
Căci îi rămân speranțele intacte
Ca mulțumit cândva să fie iar.

Când Soarele prin nori trece-arătând
Lumii lumina lui șovăitoare,
Pe-o plajă învăluită de splendoare,
Mă plimb, la inamica mea visând.

A munților senină frumusețe,
Și umbra verzilor castani în floare,
A râurilor curgere agale,
Acolo unde piere-orice tristețe;

Voi, Nimfe din gangetica pădure
Cântați cu voce suav armonioasă
Pe Cel ce Aurora glorioasă
O apără de gheara nopții-obscure.

Printre veșminte scotocea Elisa1
Lăsate de Eneas, să nu-l uite;
Dulci prăzi, semne-ale gloriei trecute,
Dulci câtă vreme soarta ei permis-a.

Peste aceste ape, hotărât
Voi merge unde sorții-au ordonat,
Căci, să trec peste cât au lăcrimat
Acei ochi limpezi, totuși am putut.

Tejo, domoală apă, străbătând
Câmpia verde, ce o uzi în cale,
Plante și ierburi, flori și animale,
Păstori și nimfe astfel bucurând;

Cât timp Fortuna vru ca eu să fiu
Plin de speranța unei mulțumiri,
Plăcerea unei suave-nchipuiri
Făcu despre efectul ei să scriu.