Advas - poeziile altor autori

Două iubiri,de-alint și disperare,
Ele ca două spirite, m-animă;
Îngerul bun e-un tânăr, o splendoare,
Spiritul rău e o femeie brună.

Priviți cum gospodina urmărește
O biată creatură-înaripată,
Punând copilul jos și cum pornește
În goană după puica evadată;

Iubirea e păcatul meu, iar ura
Virtute-ți e ,urând al meu păcat.
O,starea mea cu-a ta compar-o numa’
Și ai să vezi că nu-i de condamnat.

Cinstit, eu nu cu ochii te iubesc,
Căci ei la tine văd mii de erori;
Dar tot ceea ce ei disprețuiesc,
Inima mea adoră-n ciuda lor.

Deșteaptă fii pe cât de rea; nu-mi pune
Răbdarea la-ncercare cu dispreț,
De teamă că-n durerea mea voi spune
Cât de puțin, pe milă, pui tu preț.

O, să nu-mi ceri acuma să trec peste
Răul ce înadins mi-l faci tu mie.
Rănește-mă nu din priviri, vorbește-mi;
Omoară-mă, dar nu prin viclenie.

Când draga mea că-i sinceră se jură
Eu dau s-o cred, știind că-s doar minciuni,
Probabil crede că-s cu caș la gură
Străin de perfidia astei lumi.

Ce faci cu ochii mei, iubire oarbă,
De nici nu văd ce văd cu-adevărat?
Știu ce-i frumosul, văd unde se află,
Dar iau de bun ce este rău de fapt.

Dacă nu-i place că vin lângă tine
Inimii tale, zi-i c-am fost eu, Will1,
Dorința mea-i admisă știi prea bine;
Întru iubire dorul stinge-mi-l.

Alte femei ce-or vrea, tu-l ai pe Will1,
Și Will în plus, și Will chiar mult prea mult;
Io-s prea destul, căci te-ncolțesc din plin,
La dulce-al tău nesaț adăugând.