Os vestidos Elisa revolvia - Luís Vaz de Camões

Printre veșminte scotocea Elisa1
Lăsate de Eneas, să nu-l uite;
Dulci prăzi, semne-ale gloriei trecute,
Dulci câtă vreme soarta ei permis-a.

Văzu-ntre ele spada, neînvinsa,
Care servi-n final poveștii crude;
Și parcă vrând pe sine să se-nfrunte,
Vorbindu-i numai ei, acestea zis-a:

”Frumoasă spadă, dacă ai rămas
Doar ca să îl ajuți să mă înșele
Pe cel ce moștenire te-a lăsat,

Află că tu pe sfoară nu m-ai tras;
Căci ca să scap eu de atâtea rele
Mi-e prea de-ajuns tristețea c-a plecat”.


1.Didona, sau Elisa, prințesa întemeietoare a Cartaginei, după ce a fost părăsită
de Eneas, s-a aruncat în foc, odată cu lucrurile rămase de pe urma lui.
Cuprinsă de flăcări fiind, s-a înjunghiat cu spada lui Eneas, blestemându-l pe
el și pe urmașii lui.Blestemul Didonei ar fi stat la originea urii dintre Cartagena
și Roma, care a generat Razboaiele Punice (Vergilius, Eneida).



Traducerea: Adrian Vasiliu

Adăugat de: advas

vezi mai multe poezii de: Luís Vaz de Camões