Aquela que, de pura castidade - Luís Vaz de Camões

Cea care luă, salvându-și castitatea,
Asupra sa o crudă răzbunare
Pentru-acea scurtă, silnică schimbare
Ce i-a distrus onoarea, demnitatea,

A-nvins splendoarea cu onestitatea,
Speranța, cu sfârșitul vieții sale,
Ca astfel să trăiască-n neuitare
Iubirea, adevărul, fermitatea.

De toți uitată, de ea însăși încă,
Cu fier lovi în pieptu-i fără pată,
Scăldând în sânge-acel tiranic gest.


Straniu curaj! dar și ciudată faptă!
Căci dând scurt morții trupu-i omenesc,
Gloria ei avu o viață lungă!

1. Sonetul este dedicat Lucreției, o femeie romană, care
a jucat un rol esențial în tranziția Romei de la regat la
republică. Era o femeie virtuoasă și frumoasă, soție a lui
Lucius Tarquinius Collatinus. Tragedia ei a început când a
fost violată de Sextus Tarquinius, fiul ultimului rege al
Romei, Lucius Tarquinius Superbus. După ce și-a cerut
răzbunarea de la tatăl și soțul ei, Lucreția s-a sinucis, ceea
ce a declanșat o revoltă care a dus la alungarea familiei
regale și la instaurarea Republicii Romane.


Traducerea: Adrian Vasiliu

Adăugat de: advas

vezi mai multe poezii de: Luís Vaz de Camões