Árvore, cujo pomo, belo e brando, - Luís Vaz de Camões


Copac, a cărui poamă tandră, blând,
Cu lapte și cu sânge e pictată,
În care-o puritate rușinată
Stă, chipuri de fecioară imitând;

Nicicând urgiei, vântului, smulgând
Trunchiuri în goana lor, nu le fii pradă;
Nici geru-asupra ta să nu se-abată
Culoarea-acestui fruct al tău ștergând.

Fiindcă-mi dai sălașul ideal
Spre mulțumirea mea, și-mi înlesnești
Cu-al tău parfum suav a mea mărire,

De nu te laud pe cât prețuiești,
Cântându-te, am să-ți păstrez măcar
O dulce-n vremuri triste amintire.





Traducerea: Adrian Vasiliu

Adăugat de: advas

vezi mai multe poezii de: Luís Vaz de Camões



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.